COCKTAIL HOUR: Negroni

Scris de dragos în DEGUSTĂRI

negroni-smallÎn urmă cu câțiva ani am văzut într-o revistă americană un fragment de text care m-a făcut imediat curios. Suna cam așa: “Vrei să-ți impresionezi iubita? Comandă un Negroni! Vrei să-ti impresionezi șeful? Comandă un Negroni! Vrei să-l impresionezi pe barman? Comandă un Negroni!”. Am aflat că Negroni este un cocktail, l-am comandat la scurt timp într-un bar și n-am impresionat pe nimeni, pentru că nimeni nu auzise de el. Nici măcar nu sunt sigur că primul Negroni băut într-un bar din București a fost intradevăr ce trebuia. Dar mi-a plăcut. Și cu timpul i-am învățat gustul și micile subtilități. Astăzi, cocktailul acesta clasic, cunoscut în întreaga lume, și-a făcut loc în mai toate barurile din București. Puteți comanda liniștiți un Negroni și poate chiar veți impresiona pe cineva. Iată însă ce trebuie să știți despre el, înainte de prima degustare: S-a născut în anul 1919, în Florența. Legenda spune că într-o bună zi, pe terasa barului Casoni și-a făcut apariția contele Negroni, un personaj cunoscut în oraș, foarte excentric și chefliu. Pe vremea aceea era la modă Americano (un amestec de vermut dulce, Campari și sifon). Contele a cerut un pahar de Americano făcut ceva mai tare și i-a sugerat barmanului să înlocuiască sifonul cu gin, pentru că tocmai se întorsese de la Londra. Ceea ce părea la momentul respectiv o idee proastă, pusă pe seama excentricității contelui, s-a transformat mai apoi într-o modă. În scurt timp toată Florența comanda Americano “cum îi place lui Negroni”, apoi moda s-a propagat în toată Italia și, după război, în toată lumea, mai ales prin contribuția nemijlocită a soldaților americani. Rețeta lui este destul de simplă: într-un pahar scurt de bar (Old Fashioned) plin cu gheață, amestecați în părți egale vermut dulce (Martini roșu), Campari și gin. Apoi garnisiți cocktailul cu coajă de portocală sau o felie de lămâie. Unora poate să li se pară un amestec ciudat, dar succesul de care se bucură după atâția ani este cumva explicabil: o dată pentru că este o băutură foarte bine echilibrată (tărie, dulce-amar, amestec de plante și condimente distilate care merg bine împreună) și apoi pentru că e foarte simplu de făcut și foarte greu de “zbârcit”. Primul gust este întotdeauna neobișnuit și poate chiar ușor agresiv, din cauza bitterului. Însă la jumătate paharului, papilele se obișnuiesc cu gustul și începi să te bucuri de arome. Pentru cei care suportă cu greu amestecul celor trei tării și concentrația lor alcoolică conjugată, există și o variantă mai light, în care poți înlocui Campari cu Aperol, Martini rosu cu Dubonnet și folosești un gin mai puțin sec (cum sunt, de pildă, Hendricks sau Botanist). În ultima vreme, mai ales în Statele Unite, întâlnești tot felul de variațiuni și rețete “îmbunătățite” de Negroni. Însă eu m-aș obișnui mai întâi cu rețeta clasică și abia apoi m-aș aventura să improvizez. Un lucru este cert: în ultima vreme am vazut puțini cunoscuți care au gustat Negroni, fără să ceară al doilea pahar. Prin urmare îndrăzniți și gustați! Aveți mari șanse să fiți impresionați.