Vinuri albe pentru un final de vara savuros

Scris de dragos în DEGUSTĂRI

whiteVara este anotimpul vinurilor albe, răcoroase, cu arome de citrice și ierburi, savurate in pahare reci. Am avut parte de o vară destul de ploioasă ce-i drept, dar să sperăm că vremea bună nu ne va părăsi atat de curând si vom mai avea parte încă mult timp de acum încolo de vreme bună de petrecut timpul afară. Când m-am gândit la vinurile pe care le-aș savura eu în ultimele săptămâni călduroase am avut câteva criterii foarte clare în minte: să fie minerale, să fie ceva mai slab alcoolizate și să aibă suficientă aromă cât să-ți bucure papilele într-un postgust prelung, dar fără să-i pălească din prospețime. Selecția la care am ajuns este, de fapt, o listă de soiuri celebre de struguri și vinuri provenite din România, Franța, Italia sau Chile. Îndrăznesc să sper că măcar o parte dintre ele vor ilustra și ideea voastră de final de vară petrecut cu un pahar de vin alb prin preajma. Ori de câte ori se ivește ocazia, bineînțeles. Pentru că lista nu a putut rămâne prea scurtă până la finalul demersului.

Soave Cantine di Ora. Așa cum îi spune și numele este un vin gingaș și delicat, menit să te răcorească și să-ți încânte papilele cu o mineralitate fină. Soave este îndeobște un vin produs în regiunea Veneto, din struguri Garganera, însă cel de față are și o urmă de Trebbiano în cupaj, care îi dă ceva mai mult corp și aromă.

Rieslingul este un strugure originar din regiunea Rinului, cu o aciditate pronunțată și o aromă florală foarte persistentă. Producătorii de la Oprișor au reușit să imite foarte bine buchetul ierbos și răcoritor al rieslingurilor nemțești într-un vin care vă poate fi un companion perfect pentru un aperitiv ușor de vară.

Produs dintr-un soi specific regiunii Valea Loarei, Melon de Bourgogne, Muscadetul este un vin sec, răcoros, excelent pentru zilele călduroase de vară. Cel mai cunoscut vin din zonă se numește Muscadet Sevre et Maine La Sablette și trebuie băut bine răcit, în compania fructelor de mare bine condimentate, așa cum îi sugerează și eticheta împodobită cu un rac surprins în poziție de atac.

Gewurtztraminerul este un strugure floral prin excelență, iar vinul care îi poartă numele este îndeobște unul sec și mineral, care merită savurat în compania unor salate sau brânzeturi tinere, la aperitiv. Gewurtzul chilian de la Cono Sur are ceva mai multă substanță în buchetul de arome, prin urmare este mai prietenos, fără a-și pierde din vioiciune.

Un soi românesc get-beget nu poate lipsi dintr-o astfel de companie selectă. Mă gândesc la Feteasca albă și în special la vinul lucrat de Aurelia Vișinescu și apoi baricat în butoaie de stejar pentru căpăta acea textură untoasă bine integrată în postgustul lung și intens. Căutați prin urmare Feteasca albă baricată de la Artisan. O sa vă mângâie pe suflet. Ar mai fi Crampoșia, un strugure cu nume ce vine din ritualurile dacice. Cea de la Crama Atelier are o aromă sprințară cu note de flori și fân. Este un vin foarte proaspăt cu o aciditate fină, persistentă, care poate fi servit fie înainte de masă, bine răcit.

Chardonnay-ul este probabil cel mai cultivat strugure alb din lume și e cam greu să alegi un vin chiar și cu niște criterii destul de precise în minte.  Specialiștii spun că în vestul Rhonului este un climat numai bun pentru Chardonnay, iar vinul obținut aici este ceva mai mineral și mai sec decât media. Chardonnay-ul Grand Ardeche are delicatețea unui Chablis și un gust fructat, ideal pentru zilele toride de vară. Vi-l recomand cu căldură.

Le-am lăsat la urmă pe cele italienești, ca să pot să le laud în tihnă. Pecorino, de pildă, este un soi de strugure cu origine necunoscută, care este cultivat de secole în regiunea centrală a Italiei, în special în Marche și Abruzzo. L-am descoperit datorită vinurilor Unico de la Tenuta Ulysse. Vinul Pecorino de sub această etichetă este ușor fructat, cu o mineralitate bine echilibrată care îl recomandă pentru o zi toridă de vară, în compania unor paste cu sos alb și trufe sau a unor salate cu pomodori secchi. Greco di Tufo este un vin faimos întreaga lume. Iar strugurele său provine din regiunea Campania, acolo unde sunt atestate primele culturi de viță de vie din Peninsulă. Am gustat multe Greco di Tufo la viața mea, însă de departe cel mai bun este cel produs de familia Mastroberardino, care are și un palmares bogat de premii la competiții internaționale de prestigiu.

Ultimul vin de pe listă cred că îmi place cel mai mult. Și probabil nu întâmplător este și cel mai scump (costă cam 100 de RON la magazin) Este vorba despre un Pinot Grigio Jermann de la Venezia Giulia. Are  un buchet extrem de intens și fructat cu o complexitate aparte. Poți să distingi în el arome de piersică, lămâie și pepene bine copt. Este un vin remarcabil care trebuie să însoțească o cină pe măsură.